Au fost desființate Cele Zece Porunci?
Una dintre ideile cele mai răspândite în lumea creștină este aceea că Cele Zece Porunci, date lui Moise în cartea Exodul, au fost desființate, pironite pe cruce sau că, pur și simplu, nu mai sunt în vigoare.
Dar este acest lucru posibil din punct de vedere logic? Ar fi putut Dumnezeul întregului univers să-Și anuleze Legea după mii de ani de luptă împotriva răului uman? Se pare că aceasta este logica urmată de mulți creștini evanghelici; totuși, vom explica de ce acest lucru nu poate fi corect.
Mai întâi, trebuie să știm: când a început Legea?
În gândirea creștină generală, există ideea că Legea a început odată cu Moise sau cu evreii; totuși, nimic nu este mai departe de adevăr.
Avem dovezi biblice că Dumnezeu a instituit pentru prima dată a patra poruncă în timpul primei săptămâni a creației – porunca referitoare la Sabat: „Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și S-a odihnit în ziua a șaptea de toată lucrarea pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ea S-a odihnit de toată lucrarea pe care o crease și o făcuse” (Geneza 2:1–3).
Această scenă are loc în Grădina Edenului, după ce crearea pământului și a tot ce cuprindea acesta fusese finalizată; prin urmare, știm că a patra poruncă a fost instituită cu mii de ani înainte ca Moise să se nască sau ca vreun evreu să existe măcar.
Putem afirma cu certitudine că Dumnezeu a menținut într-adevăr un standard și o lege în perioada antediluviană (înainte de Potop), deoarece Dumnezeu a judecat întreaga lume, trimițând Potopul ca dovadă a judecății Sale împotriva ei. Printre motivele principale menționate în Biblie pentru distrugerea lumii antediluviene se numără: gândurile rele, violența, corupția, rasismul și războaiele (Geneza 6:5; Geneza 6:11; Matei 24:37).
De asemenea, Sodoma și Gomora – două orașe postdiluviene (de după Potop), dar existente cu mult înaintea lui Moise – au fost și ele judecate. Unele dintre motivele principale ale judecății asupra Sodomei și Gomorei au fost: imoralitatea sexuală, desfrâul, violul, mândria, lăcomia, nepăsarea și lenea (Iuda 1:7; Ezechiel 16:49; Geneza 18:20).
Așadar, dacă Dumnezeu nu ar fi lucrat pe baza unei legi sau a unui standard, cum ar fi putut El să fie drept în judecarea acestor civilizații, dacă acestea nu ar fi cunoscut standardul Său? O judecată dreaptă nu poate fi pronunțată decât dacă partea vizată cunoaște legile în vigoare. Realitatea este că Dumnezeu avea, într-adevăr, un standard, iar aceste civilizații erau pe deplin conștiente de el, însă au ales să-l ignore și să-și urmeze propriile plăceri.
Noe a predicat timp de 120 de ani înainte de venirea Potopului. A predicat Noe revenirea la moralitate? Desigur; Biblia confirmă acest lucru: „…și nu a cruțat lumea veche, ci l-a salvat pe Noe — unul dintre cei opt oameni — un propovăduitor al dreptății, atunci când a adus potopul peste lumea celor nelegiuiți” (2 Petru 2:5).
A fost Legea destinată doar evreilor?
Acesta este un alt argument foarte răspândit, folosit de mulți pentru a susține ideea că Cele Zece Porunci nu mai sunt în vigoare.
Totuși, Legea nu putea fi destinată doar evreilor. Ea a existat încă de pe vremea lui Adam și a Evei; a fost prezentă în lumea de dinaintea Potopului; a fost valabilă pentru Sodoma și Gomora, precum și pentru alte personaje biblice care au trăit cu mult înaintea instituirii teocrației lui Israel.
Oare nu Dumnezeu a instituit Sabatul și a patra poruncă încă din Grădina Edenului? Mai mult, există dovezi suplimentare că poruncile existau înainte de capitolul 20 din cartea Exodul, întrucât, în capitolul 16, Dumnezeu face să cadă mană din cer pentru israeliți. Mana a căzut timp de cinci zile; în a șasea zi a căzut o cantitate dublă (fiind ziua de pregătire pentru Sabat), iar în ziua Sabatului nu a mai căzut deloc mană peste tabără.
Aceasta este o dovadă că Legea era în vigoare cu patru capitole înainte ca poruncile să fie scrise de Dumnezeu pe piatră și înmânate lui Moise.
A schimbat Isus poruncile, reducându-le la doar două?
„Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
„Isus i-a răspuns: «Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.»” – Matei 22:36-40
Acest argument a fost folosit și pentru a respinge orice obligație legată de respectarea celor Zece Porunci, așa cum au fost ele date în mod explicit pe tablele de piatră.
Totuși, atunci când Isus răspunde că acestea sunt cele două mari porunci, El nu înlocuiește cele Zece Porunci cu doar două, ci, mai degrabă, le rezumă în două.
Dumnezeu i-a dat lui Moise două table de piatră, scrise cu propriul Său deget. Prima tablă cuprinde patru porunci; aceste prime patru, așa cum apar ele în ordine în Biblie, au legătură cu Dumnezeu:
- să nu ai alți dumnezei…
- să nu-ți faci chipuri cioplite (idolatrie)
- să nu iei în deșert numele Domnului
- și să ții minte ziua de Sabat, pentru că Dumnezeu a creat lumea în șase zile și S-a odihnit în a șaptea.
A doua tablă cuprinde șase porunci; acestea privesc relația noastră cu ceilalți oameni:
- Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta
- Să nu ucizi
- Să nu săvârșești adulter
- Să nu furi
- Să nu depui mărturie mincinoasă
- Să nu poftești.
De asemenea, când Mântuitorul nostru a spus: „Iubește-L pe Dumnezeu și iubește-ți aproapele”, El se referea pur și simplu la cele două table ale poruncilor, nu înlocuia Cele Zece Porunci cu doar două.
Mai mult, Mântuitorul afirmă în versetul 40 al aceluiași capitol: „În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Proorocii” (Matei 22:40), arătând și mai clar că întreaga lege depinde de aceste două porunci.
Ce spune Biblia despre durata de valabilitate a Legii?
După cum putem observa, Legea a fost în vigoare pentru întreaga lume încă din prima săptămână a creației. Așadar, ce spune Biblia despre cât timp vom rămâne sub autoritatea sfintei Sale Legi? De ce ar dispărea ea după 4.000 de ani, odată cu jertfa lui Hristos? Să analizăm câteva versete care ne oferă o idee despre cât timp va rămâne Legea în vigoare:
Exodul 31:17 (Sabatul)„Acesta este un semn veșnic între Mine și copiii lui Israel; căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a oprit din lucru și S-a odihnit.”
Eclesiastul 12:13
„Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.”
Isaia 66:23
„În fiecare lună nouă și în fiecare Sabat, orice făptură va veni să se închine înaintea Mea”, zice Domnul.
Astfel, vedem că întregul scop al ființei umane este să păzească Legea și că Sabatul este un semn veșnic, fiind respectat chiar și în cer, după cum afirmă Isaia. Biserica din zilele din urmă păzește, de asemenea, poruncile lui Dumnezeu:
Apocalipsa 12:17
„Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzește poruncile lui Dumnezeu și ține mărturia lui Isus Hristos.”
Apocalipsa 14:12
„Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”
Dar ce putem spune despre pasajele care afirmă că nu suntem „sub lege”?
Romani 6:14
„Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, fiindcă nu sunteți sub lege, ci sub har.”
Romani 10:4
„Căci Hristos este sfârșitul legii, spre neprihănire pentru oricine crede.”
Aceste versete, printre altele, au fost preluate de lumea evanghelică, iar sensul lor a fost denaturat pentru a se renunța complet la ascultarea de Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu; totuși, trebuie să ținem cont de context și de ceea ce sugerează cu adevărat Pavel atunci când spune că „nu suntem sub lege”.
Ar putea Pavel să-L contrazică pe Însuși Mântuitorul, care a declarat: „Nicio iotă sau nicio frântură de slovă nu va trece de la lege”? Așa ceva este departe de adevăr.
Ar putea Pavel să-i contrazică pe alți autori inspirați care afirmă că va exista o judecată bazată pe lege? (Iacov 2:10–13).
Ar putea Pavel să-l contrazică pe Ioan, care în epistolele sale proclamă că cel ce susține că Îl cunoaște pe Isus, dar nu păzește poruncile Sale, este un mincinos și adevărul nu este în el? (1 Ioan 2:3–4).
Realitatea este că, atunci când Pavel spune „nu suntem sub lege”, el se referă la câteva aspecte esențiale: nu suntem sub condamnarea legii și nici nu suntem sub lege ca sistem de dobândire a mântuirii.
Același autor menționează în Romani capitolul 6, versetul 15: „Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecât!” De asemenea, el reia această idee în Romani capitolul 3, versetul 31: „Deci, prin credință desființăm noi legea? Nicidecât! Dimpotrivă, noi întărim legea.”
Tragedia Veacurilor.
„Când păzirea duminicii va fi impusă prin lege, iar lumea va fi luminată cu privire la obligația de a păzi adevăratul Sabat, atunci oricine va încălca porunca lui Dumnezeu pentru a asculta de un precept care nu are o autoritate mai înaltă decât cea a Romei va onora prin aceasta papalitatea mai presus de Dumnezeu. El se închină fiarei și icoanei ei.”
— Tragedia Veacurilor
Seria Asaltul Total
De la dovezile arheologice și istorice care demonstrează că Biblia este un document demn de încredere și adevărat, până la cele mai relevante profeții despre timpul sfârșitului, seria „Asaltul Total” ne prezintă metodele de înșelăciune și atac folosite de Satana împotriva lui Hristos și modul în care se vor desfășura evenimentele finale ale acestei lumi.