Sabatul ca semn al lui Dumnezeu – Strigatul Sabatului

Există un semn al lui Dumnezeu?

După aceea am văzut patru îngeri, cari stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pămîntului. Ei țineau cele patru vînturi ale pămîntului, ca să nu sufle vînt pe pămînt, nici pe mare, nici peste vreun copac.

Și am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, și care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pămîntul și marea,

zicînd: „Nu vătămați pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”
Apocalipsa 7:1-3

Astfel, putem observa că Dumnezeu are un semn sau un sigiliu care Îl distinge de restul lumii. Aceste simboluri – „pământul, marea, copacii” – folosite în capitol reprezintă omenirea sau popoarele (Apocalipsa 17:15). Vânturile reprezintă războaiele (Ieremia 49:36).

Prin urmare, ceea ce ilustrează acest capitol este un timp al harului, în care Dumnezeu Și-a trimis îngerul pentru a-i avertiza pe cei patru îngeri de la cele patru colțuri ale pământului să nu dezlănțuie războiul și catastrofa asupra lumii până când nu se va încheia pecetluirea poporului lui Dumnezeu.

Este Sabatul semnul lui Dumnezeu?

„În ziua a șaptea Dumnezeu Și-a sfîrșit lucrarea, pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S’a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvîntat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentrucă în ziua aceasta S’a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse.”
Geneza 2:1-3

„Sâmbăta: A șaptea și ultima zi a săptămânii; ziua Sabatului iudaic”
– *A Dictionary of the English Language* de Joseph Emerson, pagina 1276 –

Când s-a ajuns la a șaptea zi, Dumnezeu a făcut trei lucruri principale în acea zi: S-a odihnit, a sfințit-o (a pus-o deoparte de lume) și a binecuvântat-o. Toate acestea s-au întâmplat în prima săptămână a creației lumii, lăsând în urmă o mărturie veșnică pentru a ne aminti de relatarea creației. Putem vedea acest lucru și în a patra poruncă din cartea Exodul:

Exo 20:8 Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s’o sfințești. Exo 20:9 Să lucrezi șase zile, și să-ți faci lucrul tău. Exo 20:10 Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Exo 20:11 Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul și marea, și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S’a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o. — Exodul 20:8–11

După cum ne spune Dumnezeul cel viu: ADU-ȚI AMINTE de ziua de odihnă (Sabat); să nu faci nicio lucrare… pentru că Dumnezeu a creat în șase zile și S-a odihnit în a șaptea. Nu este oare aceasta o mărturie a creației? De ce spune El: ADU-ȚI AMINTE? Dacă ne amintim de creație, ne amintim de Autor, care este Creatorul. Prin urmare, Domnul ne spune: ADU-ȚI AMINTE cine este Dumnezeul tău!

Dincolo de aceasta, există dovezi mult mai explicite în Biblie care prezintă Sabatul drept SEMNUL sau SIGILIUL lui Dumnezeu:

Exo 31:13, 17: „Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: „Să nu care cumva să nu țineți sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sînt Domnul, care vă sfințesc. Aceasta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn vecinic; căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pămîntul, iar în ziua a șaptea S’a odihnit și a răsuflat.”

Eze 20:12 Le-am dat și Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine și ei, pentruca să știe că Eu sînt Domnul, care-i sfințesc.

Duminica este un Sabat contrafăcut

Deoarece Sabatul este legat de identitatea lui Dumnezeu și de relația Sa cu poporul Său, putem presupune cu mare certitudine că, fără Sabat, nu există o entitate specifică ce este adorată. Apostolul Ioan clarifică acest lucru în scrisoarea sa, afirmând: „Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: «Îl cunosc», și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos și adevărul nu este în el” (1 Ioan 2:3–4). Sau când Mântuitorul a spus: „Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele” (Ioan 14:15).

Oare nu dorește Satana să-L atace pe Dumnezeu și Legea Sa? Ce atac ar putea fi mai desăvârșit decât acela de a altera direct chiar porunca ce ne indică identitatea Sa de Creator al nostru?

Nu este nevoie să intrăm în dezbateri despre dacă Sabatul este într-adevăr a șaptea zi. Îl îndemn pe cititor să privească calendarul de pe computer sau telefon și să vadă care zi este a șaptea. Biserica Catolică însăși recunoaște că duminica nu este altceva decât propria sa invenție:

„Sfânta Biserică Catolică a fost cea care a schimbat ziua de odihnă din sâmbătă în duminică, prima zi a săptămânii. Și nu doar că a obligat pe toată lumea să respecte duminica, dar, la Sinodul din Laodiceea, în anul 364 d.Hr., a pronunțat anatema asupra celor care păzeau Sabatul și a îndemnat toți oamenii să lucreze în ziua a șaptea, sub pedeapsa anatemei.”
—Preotul catolic T. Enright, CSSR, Kansas City, MO

„Duminica… este pur și simplu o creație a Bisericii Catolice.”
—American Catholic Quarterly Review (ianuarie 1883)—

„Duminica… este o lege exclusivă a Bisericii Catolice…”
—Catholic American Sentinel (iunie 1893)—

Dacă aceasta nu este o dovadă suficientă pentru a arăta că Sabatul este, într-adevăr, a șaptea zi, Biblia însăși confirmă că Isus a înviat în ziua de după Sabat:

„După ce a trecut Sabatul, când începea să se lumineze de ziua întâi a săptămânii, au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie să vadă mormântul… Dar îngerul a luat cuvântul și a zis femeilor: «Nu vă temeți, căci știu că Îl căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat!»” – Matei 28

Ziua respectată la nivel mondial ca fiind ziua învierii este duminica. Aici, Biblia ne spune în mod explicit că ziua învierii lui Hristos a fost prima zi a săptămânii; prin urmare, Hristos a înviat într-o zi de duminică. Să vedem ce spune Biserica Catolică despre faptul dacă porunca a patra a fost într-adevăr schimbată în Biblie pentru a desemna duminica:

„Biblia ÎNCĂ învață faptul că Sabatul, sau ziua de sâmbătă, trebuie păstrat sfânt. Nu există nicio autoritate în Noul Testament pentru a înlocui sâmbăta cu duminica. Este, fără îndoială, o chestiune importantă. Ea figurează în Biblie ca una dintre Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu. Nu există nicio autoritate în Biblie pentru a anula această poruncă sau pentru a transfera respectarea ei în altă zi a săptămânii.”
—Catholic Record, 1 septembrie 1923, Londra—

„Am oferit în repetate rânduri 1.000 de dolari oricui poate aduce vreo dovadă biblică a faptului că duminica este ziua pe care ni s-a poruncit să o respectăm… Biblia spune: «Adu-ți aminte de ziua Sabatului, ca să o sfințești», dar Biserica Catolică spune: «Nu, respectați prima zi a săptămânii», iar întreaga lume se pleacă în ascultare.”
—Preotul catolic T. Enright, CSSR, conferință susținută la Hartford, Kansas, 18 februarie 1884—

Pe frunte sau pe mână”

„Și a făcut ca toți — mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi — să primească un semn pe mâna dreaptă SAU pe frunte”
Apocalipsa 13:16

Este interesant de observat că pecetea lui Dumnezeu, spre deosebire de semnul fiarei, este pusă atât pe frunte, CÂT ȘI pe mână (Exodul 13:9). Semnul fiarei, pe de altă parte, este pus pe frunte SAU pe mână. Ambele elemente — fruntea și mâna — au o semnificație simbolică: în frunte se află lobul frontal, responsabil pentru luarea deciziilor. Acest lucru indică faptul că, dacă un semn este plasat acolo, el reprezintă o decizie conștientă, de natură cognitivă — alegerea între a considera semnul fiarei sau pecetea lui Dumnezeu drept adevăr. Mâna reprezintă comportamentul și acțiunile noastre.

Există credincioși care consideră cu sinceritate, în urma unei decizii intelectuale, că duminica este ziua Domnului? Răspunsul este categoric da. În același timp, există atei, agnostici sau necredincioși care nu se vor lăsa convinși de minunile fiarei și nu vor lua decizia intelectuală de a deveni credincioși. Această din urmă categorie va primi semnul fiarei pe mână, deoarece nu vor crede, ci vor accepta semnul din comoditate și sub presiune economică.

Să ne amintim că cei care nu primesc semnul nu vor putea nici să cumpere, nici să vândă. Să ne întrebăm: oare nu cumpărăm și nu vindem zilnic? Cum ar arăta viața noastră fără posibilitatea de a cumpăra sau de a vinde? Nu am putea achiziționa alimente, băuturi, produse de igienă, unelte, articole de uz casnic, servicii, combustibil, transport etc.

Faptul că semnul lui Dumnezeu este plasat atât pe frunte, cât și pe mână semnifică implicarea atât a credinței, cât și a acțiunii — acesta este aspectul care îl diferențiază de semnul fiarei. Fiara dorește doar supunere, fie prin înșelăciune, fie prin forță. Cei care sunt de partea lui Dumnezeu trebuie să fie pe deplin întemeiați în adevăr, atât în fapte, cât și în credință. Slujitorii lui Dumnezeu care sunt pecetluiți vor fi atât de statornici în adevărul Evangheliei — și în mod deosebit în cel al Sabatului — încât, indiferent de persecuție sau de necaz, vor rămâne credincioși lui Dumnezeu și vor păzi sfântul Său Sabat, semnul autorității Dumnezeului celui viu.

Tragedia Veacurilor.

„Când respectarea duminicii va fi impusă prin lege și lumea va fi luminată cu privire la obligația de a păzi adevăratul Sabat, atunci oricine va încălca porunca lui Dumnezeu pentru a asculta de un precept care nu are o autoritate mai înaltă decât cea a Romei va onora astfel papalitatea mai presus de Dumnezeu. El se închină fiarei și icoanei ei.”
— Tragedia Veacurilor

Seria Asaltul Total

De la dovezile arheologice și istorice care demonstrează că Biblia este un document demn de încredere și adevărat, până la cele mai relevante profeții despre timpul sfârșitului, seria „Asaltul Total” ne prezintă metodele de înșelăciune și atac folosite de Satana împotriva lui Hristos și modul în care se vor desfășura evenimentele finale ale acestei lumi.