Are Semnul Fiarei vreo legătură cu închinarea?
Aici e înțelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Și numărul ei este: șase sute șaizeci și șase – Apocalipsa 13:18
Au existat multe dezbateri cu privire la semnificația acestui număr. Interpretările sugerează, de obicei: un tatuaj, un cod de bare, un microcip etc. Totuși, ar putea fi aceste interpretări cu adevărat corecte?
Capitolul 13 din Apocalipsa conține cuvântul „închinare” (sau verbul „a se închina”) de cinci ori. De asemenea, conține de cinci ori cuvântul „autoritate”. Aceste două cuvinte sunt îndreptate întotdeauna către prima fiară din Apocalipsa 13:
„Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei; și făcea ca pămîntul și locuitorii lui să se închine fiarei dintîi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.” (Apocalipsa 13:12)
Având în vedere acest lucru, putem presupune că semnul fiarei, cu siguranță, NU poate fi ceva de genul unui tatuaj, al unui microcip sau al unui cod de bare, deoarece trebuie să aibă legătură cu primirea autorității cuiva sau a ceva și, totodată, cu închinarea religioasă adusă unei entități, întrucât fiara reprezintă un regat sau o putere politică (Daniel 7:17). În plus, o altă condiție este ca semnul să fie legat de numărul 666.
Numarul 666 si Inchinarea la Soare
După cum se vede în prima imagine, pe partea frontală apare reprezentarea unui rege care calcă pe leul babilonian, iar deasupra acestuia se află imaginea Soarelui. Pe verso-ul sigiliului regăsim ceea ce este cunoscut în numerologie și cosmologie drept „pătratul magic al Soarelui”.
În a doua imagine, putem observa din nou zeul-soare în partea superioară. Pe verso reapare același model: din nou, același pătrat cu aceleași cifre.
Evident, știm că Babilonul a fost o națiune păgână și politeistă. O parte din cultul zeilor lor era legată de cosmos și de corpurile cerești, incluzând aici și adorarea Soarelui.
Preoții babilonieni foloseau sigiliul solar pentru a-l reprezenta pe zeul-soare însuși.
Evident, știm că Babilonul a fost o națiune păgână și politeistă. O parte din cultul zeilor lor era legată de cosmos și de corpurile cerești, incluzând aici și adorarea Soarelui.
Preoții babilonieni foloseau sigiliul solar pentru a-l reprezenta pe zeul-soare însuși.
După cum se vede în prima imagine, pe partea frontală apare reprezentarea unui rege care calcă pe leul babilonian, iar deasupra acestuia se află imaginea Soarelui. Pe verso-ul sigiliului regăsim ceea ce este cunoscut în numerologie și cosmologie drept „pătratul magic al Soarelui”.
În a doua imagine, putem observa din nou zeul-soare în partea superioară. Pe verso reapare același model: din nou, același pătrat cu aceleași cifre.
În această imagine putem identifica acum clar numerele găsite; ele se află în deplină armonie cu cele două sigilii menționate anterior, având câte șase pătrate pe fiecare latură.
Dacă adunăm numerele pe verticală sau pe orizontală, rezultatul va fi întotdeauna 111 pe fiecare rând. Iar dacă însumăm totalurile fiecărui rând, obținem numărul 666.
Știm, așadar, că Ioan a scris despre 666 în cartea Apocalipsei la sute de ani după epoca Babilonului antic. Totuși, revelația primită de Ioan făcea referire atât la trecut, cât și la viitor, avertizând cu privire la închinarea la soare din trecut și la o putere viitoare care — nefiind un concept nou — avea pur și simplu să reia închinarea la soare sub o altă formă.
Decretul lui Constantin din anul 321 d.Hr.
Constantin, împărat roman din secolul al IV-lea, a fost prima persoană care a introdus în Europa o lege privind ziua de duminică; prin decretul său din anul 321 d.Hr., el a stipulat următoarele:
„Toți judecătorii, locuitorii orașelor și cei care practică diverse meserii să se odihnească în venerabila zi a soarelui. Totuși, cei care locuiesc la țară să se poată ocupa liber și nestingherit de lucrările agricole, întrucât se întâmplă adesea ca nicio altă zi să nu fie la fel de potrivită pentru semănatul cerealelor sau plantarea viței-de-vie; căci, dacă s-ar rata momentul oportun, oamenii ar putea pierde roadele dăruite de Cer!”
– Corpus Juris Civilis Cod., lib. 3, tit. 12, 3.
Pentru păgâni existau zile rezervate în mod special venerării unei anumite divinități; de exemplu, data de 25 decembrie este, la origine, ziua de naștere a zeului Mithras – zeul luminii și al dreptății, asociat totodată cu soarele însuși.
În ceea ce privește ciclul săptămânal, însă, întâlnim conceptul de „săptămână planetară”, în cadrul căruia fiecărei zile i s-a atribuit numele unei planete; iată cum arată acest lucru în limbile latină, engleză și spaniolă:
Constantin însuși a fost păgân înainte de a îmbrățișa creștinismul și a favorizat împletirea multor elemente legate de zeitățile și practicile păgâne cu religia lui Hristos. De pildă, inscripția dedicată lui Cybele, zeița fertilității – „Lui Cybele și tuturor zeilor” – a fost modificată în „Mariei și tuturor sfinților”. Templul lui Apollo a devenit biserica Sfântului Apolinarie, iar templul lui Marte a fost reconsecrat ca biserica Sfintei Martina.
Am văzut deja cum prima zi a săptămânii era dedicată zeului Soare și cum soarele este asociat cu numărul 666; însă acest număr este legat și de o anumită putere, întrucât cartea Apocalipsei precizează că este vorba despre numărul unui „om” – o referire la o putere de origine umană. Este vorba, așadar, despre aceeași putere care, în timpul domniei lui Constantin, a impus prima lege din istorie referitoare la duminică.
Legătura catolicismului cu 666
Unul dintre cele mai interesante titluri folosite de papi este „Vicarius Filii Dei”, care în latină înseamnă „Vicar al Fiului lui Dumnezeu” sau „locțiitor al Fiului lui Dumnezeu”. Acest titlu poate fi văzut pe tiara cu trei coroane.
Anumite litere ale alfabetului latin au o valoare numerică: I (1), V (5), X (10), L (50), C (100), D (500) și M (1000).
Interesant este că, dacă se calculează valoarea numerică a titlului „Vicarius Filii Dei”, se ajunge, din nou, la numărul 666.
Unul dintre cele mai interesante titluri folosite de papi este „Vicarius Filii Dei”, care în latină înseamnă „Vicar al Fiului lui Dumnezeu” sau „locțiitor al Fiului lui Dumnezeu”. Acest titlu poate fi văzut pe tiara cu trei coroane.
Anumite litere ale alfabetului latin au o valoare numerică: I (1), V (5), X (10), L (50), C (100), D (500) și M (1000).
Interesant este că, dacă se calculează valoarea numerică a titlului „Vicarius Filii Dei”, se ajunge, din nou, la numărul 666.
Există controverse cu privire la faptul dacă o astfel de coroană a existat cu adevărat. Biserica Catolică neagă existența unei tiare cu trei coroane; totuși, istoria nu minte, iar noi dispunem de dovezi din partea publicației *Our Sunday Visitor*, care, la data de 18 aprilie 1915, scria următoarele:
„Ce înseamnă cuvintele de pe coroana Papei și ce simbolizează ele, dacă au vreo semnificație? Cuvintele inscripționate pe coroana Papei sunt: *Vicarius Filii Dei*, ceea ce în latină înseamnă «Vicar al Fiului lui Dumnezeu». Catolicii își susțin poziția conform căreia Biserica trebuie să aibă un cap văzut. Hristos, înainte de a Se înălța la cer, l-a desemnat pe Sfântul Petru să acționeze ca reprezentant al Său.”
— *Our Sunday Visitor*, 18 aprilie 1915
„Așa cum fericitul Petru este considerat a fi fost numit *Vicarius Filii Dei* pe pământ, tot astfel și pontifii…”
— *Corpus Iuris Canonici*, 1879, o compilație de drept canonic publicată din ordinul Papei Grigore al XIII-lea.
Așadar, care element al Bisericii Catolice va constitui „Semnul Fiarei”? Adventiștii de Ziua a Șaptea cred că acesta va fi închinarea duminicală impusă prin lege. Biserica Catolică însăși susține că acesta este semnul autorității sale:
„Desigur, Biserica Catolică susține că schimbarea (de la sâmbătă, ca zi de Sabat, la duminică) a fost actul său… Iar acest act este un SEMN al puterii și autorității sale ecleziastice în chestiuni religioase.”
— Scrisoare din partea lui C. F. Thomas, cancelar al cardinalului Gibbons, 28 octombrie 1895
„Practic, tot ceea ce protestanții consideră esențial sau important a fost primit de la Biserica Catolică… Mentalitatea protestantă nu pare să realizeze că, acceptând Biblia și respectând duminica, sărbătorind Crăciunul și Paștele, ei acceptă autoritatea purtătorului de cuvânt al Bisericii, Papa.”
— *Our Sunday Visitor*, 5 februarie 1950
Am văzut deja modul în care Biserica Catolică este legată de fiara din Apocalipsa 13, precum și de zeul-soare și de vechea religie babiloniană. Este interesant de observat că Biserica Catolică promovează „Ziua Soarelui” (Sunday).
Papalitatea ca fiară care impune semnul
După cum putem vedea în celălalt articol, constatăm că prima fiară din Apocalipsa 13 este legată de cornul cel mic din Daniel 7, întrucât aceste două entități împărtășesc aceleași caracteristici: o putere care rostește blasfemii, o rană de moarte, înălțarea deasupra lui Dumnezeu și pretenția de a se așeza pe tronul Său, persecutarea sfinților și, mai ales, exercitarea puterii pe parcursul aceleiași perioade de 3,5 ani / 42 de luni / 1.260 de zile.
Având în vedere acest lucru, știm că acel corn cel mic a fost identificat ca fiind Vaticanul — Biserica Romano-Catolică — Papalitatea. Prin urmare, concluzionăm că:
Cornul cel mic = Prima fiară din Apocalipsa 13. Ambele reprezintă aceeași putere.
Tragedia Veacurilor.
„Când respectarea duminicii va fi impusă prin lege și lumea va fi luminată cu privire la obligația de a păzi adevăratul Sabat, atunci oricine va încălca porunca lui Dumnezeu pentru a asculta de un precept care nu are o autoritate mai înaltă decât cea a Romei va onora astfel papalitatea mai presus de Dumnezeu. El se închină fiarei și icoanei ei.”
— Tragedia Veacurilor
Seria Asaltul Total
De la dovezile arheologice și istorice care demonstrează că Biblia este un document demn de încredere și adevărat, până la cele mai relevante profeții despre timpul sfârșitului, seria „Asaltul Total” ne prezintă metodele de înșelăciune și atac folosite de Satana împotriva lui Hristos și modul în care se vor desfășura evenimentele finale ale acestei lumi.
Există controverse cu privire la faptul dacă o astfel de coroană a existat cu adevărat. Biserica Catolică neagă existența unei tiare cu trei coroane; totuși, istoria nu minte, iar noi dispunem de dovezi din partea publicației *Our Sunday Visitor*, care, la data de 18 aprilie 1915, scria următoarele:
„Ce înseamnă cuvintele de pe coroana Papei și ce simbolizează ele, dacă au vreo semnificație? Cuvintele inscripționate pe coroana Papei sunt: *Vicarius Filii Dei*, ceea ce în latină înseamnă «Vicar al Fiului lui Dumnezeu». Catolicii își susțin poziția conform căreia Biserica trebuie să aibă un cap văzut. Hristos, înainte de a Se înălța la cer, l-a desemnat pe Sfântul Petru să acționeze ca reprezentant al Său.”
— *Our Sunday Visitor*, 18 aprilie 1915
„Așa cum fericitul Petru este considerat a fi fost numit *Vicarius Filii Dei* pe pământ, tot astfel și pontifii…”
— *Corpus Iuris Canonici*, 1879, o compilație de drept canonic publicată din ordinul Papei Grigore al XIII-lea.
Așadar, care element al Bisericii Catolice va constitui „Semnul Fiarei”? Adventiștii de Ziua a Șaptea cred că acesta va fi închinarea duminicală impusă prin lege. Biserica Catolică însăși susține că acesta este semnul autorității sale:
„Desigur, Biserica Catolică susține că schimbarea (de la sâmbătă, ca zi de Sabat, la duminică) a fost actul său… Iar acest act este un SEMN al puterii și autorității sale ecleziastice în chestiuni religioase.”
— Scrisoare din partea lui C. F. Thomas, cancelar al cardinalului Gibbons, 28 octombrie 1895
„Practic, tot ceea ce protestanții consideră esențial sau important a fost primit de la Biserica Catolică… Mentalitatea protestantă nu pare să realizeze că, acceptând Biblia și respectând duminica, sărbătorind Crăciunul și Paștele, ei acceptă autoritatea purtătorului de cuvânt al Bisericii, Papa.”
— *Our Sunday Visitor*, 5 februarie 1950
Am văzut deja modul în care Biserica Catolică este legată de fiara din Apocalipsa 13, precum și de zeul-soare și de vechea religie babiloniană. Este interesant de observat că Biserica Catolică promovează „Ziua Soarelui” (Sunday).
Papalitatea ca fiară care impune semnul
După cum putem vedea în celălalt articol, constatăm că prima fiară din Apocalipsa 13 este legată de cornul cel mic din Daniel 7, întrucât aceste două entități împărtășesc aceleași caracteristici: o putere care rostește blasfemii, o rană de moarte, înălțarea deasupra lui Dumnezeu și pretenția de a se așeza pe tronul Său, persecutarea sfinților și, mai ales, exercitarea puterii pe parcursul aceleiași perioade de 3,5 ani / 42 de luni / 1.260 de zile.
Având în vedere acest lucru, știm că acel corn cel mic a fost identificat ca fiind Vaticanul — Biserica Romano-Catolică — Papalitatea. Prin urmare, concluzionăm că:
Cornul cel mic = Prima fiară din Apocalipsa 13. Ambele reprezintă aceeași putere.
Tragedia Veacurilor.
„Când păzirea duminicii va fi impusă prin lege, iar lumea va fi luminată cu privire la obligația de a păzi adevăratul Sabat, atunci oricine va încălca porunca lui Dumnezeu pentru a asculta de un precept care nu are o autoritate mai înaltă decât cea a Romei va onora prin aceasta papalitatea mai presus de Dumnezeu. El se închină fiarei și icoanei ei.”
— Tragedia Veacurilor
Seria Asaltul Total
De la dovezile arheologice și istorice care demonstrează că Biblia este un document demn de încredere și adevărat, până la cele mai relevante profeții despre timpul sfârșitului, seria „Asaltul Total” ne prezintă metodele de înșelăciune și atac folosite de Satana împotriva lui Hristos și modul în care se vor desfășura evenimentele finale ale acestei lumi.